ora mea de scris...

   Nu stiu de ce, dar vad ca ora asta imi este dedicata scrieri pe blog...si nu e bine. Mi-am dat tot programul peste cap. Ma culc foarte tarziu, ma trezesc tarziu, intarzii la munca, deci toate bune pana acum:) Sigur, daca stau bine sa ma gandesc nici nu am cum sa scriu in timpul zilei. Intotdeauna apare ceva, de cele mai multe ori suna telefonul (precizez, minim 30 min la un apel, ceva deosebit!)  ori trebuie sa fug undeva...cert e ca mie niciodata nu-mi ajunge timpul. Imi aduc aminte de un fost sef pe care l-am avut in perioada cand lucram la un post de televiziune (al carui nume nu are rost sa-l precizez) care spunea la sfarsitul fiecarei sedinte :"At the and of the day, what did we do?". In traducere libera: am facut audienta, sau...
    Intrebarea asta mi-a marcat cumva existenta, si daca stau bine sa ma gandesc, mare lucru de atunci nu am mai prea facut. Cred ca m-a marcat atat de tare, incat nu i-am mai dat mare importanta. In timp a devenit o prea frumoasa poveste de spus si la altii. Omul sustinea ca nu conteaza ce faci in timpul zilei, pe romaneste nu conteaza cat o freci, daca la sfarsitul ei poti spune ca ai facut ceva constructiv atat pentru tine, dar in special pentru locul unde prestezi. Hai ca era haios omu', daca stau sa ma gandesc. De fapt cred ca de atunci am uitat cum e sa faci ceva care sa-ti placa atat de tare, si, at the end of the day sa zici: maine o sa fiu si mai bun! Trec printr-o perioada in care nu ma mai regasesc in multe lucruri. Nu ma plang, nu disper si nici nu ma deprim. Si asta pentru ca am trecut de toate etapele! hahaha! si nuuu, nu am luat-o razna!
   Ma intreb de multe ori cati dintre noi sunt "fericiti" cu ceea ce fac? ceea ce au? ceea ce iubesc? Viata mi-a dat intotdeauna lectii. Am observat ca de fiecare data binele nu este suficient. In timp, binele ti se pare o treaba fireasca si rutinata si vrei mai mult, si mai mult. Ceea ce nu e rau. Eu cred ca nemultumitului i se cuvine mai mult, nu i se ia darul. Poate ca darul ti se ia atunci cand vrei mai mult si nu faci ce trebuie si cum trebuie in acest sens. Habar nu am. Hai ca am scris prea mult. Mi-e somn...va mai scriu si maine...o sa revin la acest subiect...pana una alta poate imi scrieti si parerile voastre....vorba aia "with a little help from my friends":)

Si eu cum fac?

   Se spune ca orice lucru facut prima data,  e un lucru greu. Ca a doua oara deja nu mai e ca prima data, iar a treia oara devine placere, asta e alta treaba...Vorbesc de blog aici, nu de sex! Dar cum toate lucrurile in lumea asta se invart in jurul unui ax, comparatia mi se pare fair. Treaba asta cu blogu' pare a fi la a doua incercare ceva dureros. Ce naiba sa scriu eu? Toata lumea ma pune sa scriu. Cand mi-am anuntat pagina de blog,  reactia celor din jurul meu a fost una peste asteptari, de parca ia uite cum scriitoarea din mine statuse ascunsa pana acum, iar talentu' si magia cuvintelor se pierdeau sub carcasa inca tanara si stralucitoare a persoanei in cauza:))) Nu nene, mie imi place sa vorbesc, nu sa scriu.

   Un coleg mi-a zis azi,"auzi colega, pune mana si scrie ceva, hai ca asteptam cu interes, doar stim ce poti". Ceea ce nu stie el e ca io in viata asta de kkt intotdeauana la examenele scrise am copiat, ca vorba aia, cine nu se descurca la oral? Doamne cat rad. Rad si scriu. Si sterg. Si iar scriu. Si iar sterg. Si mi-e somn. Si fumez. Bai nene, cat de tuta sunt? Io cred ca mi-am pus creieru pe sleep, altfel nu inteleg cum de nu pot sa va aburesc cu ceva interesant. Imi trec tot felul de prostii prin cap, rad in sinea mea si uit.Nu ma pot concentra sa leg o poveste. Nu va asteptati la cuvinte grele si metafore. Am invatat in 8 ani de televiziune si mai nou de presa, ca Sexul, Sangele si Sportul sunt lucrurile care vand cel mai bine, so this is not a blog for elevate people. Promit sa scriu des , povesti scurte si haioase! O sa incerc sa nu ma pierd aiurea in detalii nesemnificative si nici sa ma cenzurez, altfel nu as mai fi eu.

   Imi termin cea de-a doua si cea mai dureroasa postare, cu un hint, tot de la colegu'... foarte dragut si amabil imi propune "de ce nu te inregistrezi? dupa, poti pune pe foaie". Auzi la el, "da ce ma io's dactilografa? mie imi merge gura repede, nu mana!"....

am vrut, n-am vrut, mi-am facut...

Traim in secolul vitezei si toata lumea are blog. Sigur, mi-am facut blog nu pentru a fi in pas cu lumea, cu timpurile, sau mai stiu eu cu cine, ci pentru ca am vrut sa vad daca pot sa am blog. Jesus, si nu a fost atat de complicat. De acu' incolo sa vezi distractie. Nici nu stiu cu ce sa incep, pentru ca cei care ma cunosc, stiu despre mine cat de mult imi place sa rad, sa povestesc, sa despic firul in patru...da live, nu scris.
Bun...pai am citit pe blogul lui Cabral, (hahah, nici nu stiu daca e pura intamplare, da mie mi s-a parut un semn suficient de puternic incat sa ma apuc de scris) cand ideea de a avea propriul blog imi trecea usor obsesiv prin minte. Toata ziua m-am gandit la asta, pentru ca deja existau prea multi factori care ma faceau sa-mi zic "daca aveam blog, acum scriam". dar iata ce zicea azi Cabral pe blogul lui personal:

"Sfat deloc cuminte pentru bloggerii incepatori.

Pana acum erau sfaturi cuminti si modeste* . Si erau asa pentru ca veneau de la mine.
De data asta nu mai e un sfat cuminte pentru ca nu mai vine de la mine, ci de la maestrul… Stephen King. Omu’ si-a facut timp pentru a scrie o carte despre scris, care i-a iesit – si asta! – de minune.  Si de-acolo va dau un extras:
“Va puteti apropia de actul scrisului cu nervozitate, emotia, speranta sau chiar cu disperare – senzatia ca nu veti reuri niciodata sa puneti in pagina tot ceea ce aveti in minte si in suflet.
Va puteti apropia de acest act cu pumnii inclestati si cu ochii ingustati, pregatiti sa faceti ravagii si sa-i doborati pe toti.
Va puteti aproapia de el pentru ca vreti sa convingeti o fata sa va ia in casatorie sau pentru ca vreti sa schimbati lumea...." - restu cititi pe www.cabral.ro


...nu, nu vreau sa conving pe nimeni sa ma ia de nevasta, nu vreau sa conving pe nimeni de nimic, dar nici nu pot sa zic de ce l-am facut. Poate ca vreau doar sa scriu ce mi se pare mie funny si sa nu rad singura atunci cand cei care ma cunosc nu sunt cu mine, cu restu' ma imprietenesc eu pe parcurs, asta sa fie problema:) E interesant cum unii oameni prefera sa scrie ceea ce simt si le este teama sa spuna pe gura ceea vor. Si ca ei poate ca sunt si eu...

apropo', am uitat sa ma prezint, imi puteti spune EA si atat...